Adrian Suciu: "Deasupra mîinii care scrie stau constiinta ziaristului, Legea si Dumnezeu"

´BREF: Adrian Suciu, convivul nostru de azi, s-a nãscut la 21 decembrie 1970, în Nãsãud. A absolvit Facultatea de Filologie clujeanã. Dupã împrejurãri, a fost "miner, electrician, bisnitar, ziarist", începînd cu Echinox si pînã azi, redactor sef la Monitorul de Cluj. Îsi asumã textele rubricii Plus în cotidianul amintit si la CD Radio Napoca. A debutat în revista Tribuna. Volume de poezie: E toamnã printre femei si în lume (1993), Singur (1996), Nopti si zile (1999). Publicisticã: Plus (1997). Hobby: pescuitul. Conduitã în viatã: "Mai bine sã regreti cã ai fãcut prea multe, decît sã regreti cã n-ai fãcut nimic". De la acest orizont purcede dialogul cu Adrian Suciu.
- Azi vreau sã discut cu ziaristul Adrian Suciu. Ti se pare fericitã/lucrativã formula "echidistantã politicã" a gazetarului?
- "Echidistanta politicã" a ziaristului es te o prostie. Ziaristul este om si are con stiintã, inclusiv constiintã politicã. Ziaristul are o orientare politicã, din educatie, din temperament, din culturã. Un ziarist care pretinde cã n-are optiuni politice si cã este perfect "echidistant" minte cu nerusinare si nu trebuie crezut. Ziaristul fãrã convingeri politice este un mutant imposibil. Nu existã "echidistantã politicã" în ceea ce-l priveste pe individul care practicã meseria de ziarist, existã în schimb o "tehnicã a obiectivitãtii", care desparte ziaristii onesti de cei ticãlositi. Indiferent de convingerile sale politice, ziaristul are obligatia moralã de a da drept de expresie tuturor punctelor de vedere, indife rent dacã le împãrtãseste sau nu. E singurul principiu care ar putea fi catalogat ca "echidistantã politicã". În rest, sînt vorbe goale.
- Crezi într-un ziarist invulnerabil, incoruptibil (nu cu precãdere în latura materialã)?
- Nu. Dintre toate meseriile, cea de ziarist uzeazã cel mai repede. Ziaristul este în contact cotidian cu toatã urîtenia lumii, cu mizeria moralã si materialã, cu dramele cele mai cumplite si ticãlosiile cele mai abjecte. Nimeni nu poate rezista acestei presiuni infernale fãrã sã sufere modificãri de personalitate. Nimeni nu poate fi imun, invulnerabil, incoruptibil. Este o faptã de coruptie sã plãtesti cu bani sau servicii o informatie importantã la care n-ai acces altfel? Poate cã da, dar e o faptã pe care un ziarist o comite adeseori. Trebuie sã punã deasupra dreptului de informare al cetãteanului propria constiintã? Dile mele etice fac parte integrantã din viata unui ziarist. Nimeni nu poate furniza un ghid exhaustiv al modelelor de comportament etice în aceastã profesie. Deasupra mîinii care scrie stau constiinta ziaristului, Legea si Dumnezeu. Nimeni din afarã nu are dreptul moral de a se substitui acestor trei instante. Ziaristul este vulnerabil si coruptibil.
- Trebuie sã fie ziaristul smerit sau agresiv în contact cu senzationalul? Dar ce este senzationalul?
- Eu am învãtat sã judec senzationalul prin prisma interesului public. Senzationalul gratuit îmi repugnã. Ca sã mã fac înteles, dau un exemplu real. Un coleg de breaslã l-a fotografiat pe seful SRI dintr-un judet moldav fãcînd nu dism într-o statiune. Ce interes public ar putea justifica publicarea unei asemenea fotografii? Simplu! Pentru a realiza setul respectiv de fotografii, ziaristul s-a apropiat la distantã micã de seful SRI. Nimeni din anturajul acestuia nu a remarcat faptul cã este fotografiat. Faptul cã seful unui serviciu atît de sensibil si de important nu este capabil sã-si asigure propria protectie ridicã serioase semne de întrebare asupra capacitãtii sale de a asigura protectia informativã a unui judet. În locul ziaristului, fotograful ar fi putut fi oricine altcineva, iar fotografiile respective ar fi putut deveni o armã de santaj. De fiecare datã cînd primesc spre publicare un material de senzatie, îmi pun problema interesului public. Din punctul meu de vedere, aceasta este garantia unei atitudini co recte. Respectînd principiul interesului public, ziaristul are obligatia de a fi cît mai agresiv în contact cu senzationalul.
- Ca pamfletar si polemist, cã asa te consider eu, ai avut model/modele între precursori?
- Da. Eminescu si Arghezi. Publicistica celor doi ar trebui sã con sti tue lecturã obligatorie pentru orice zia rist.
- Nu crezi cã tagma gazetarilor români ar merita sã viseze un premiu gen "Pulizer"?
- Înainte de-a visa la premii, tagma gazetarilor ar trebui sã se organizeze. În actualul stadiu de disolutie si dezintegrare, tagma gazetarilor nu are nici o sansã sã cîstige recunoasterea socialã si statutul pe care-l meritã. Ziaristii n-au nici o organizatie sindicalã care sã-i reprezinte, nici un for superior care sã le apere interesele. Uniunile si asociatiile de ziaristi care existã la ora actualã sînt mãcinate de disensiune si interese de gascã. Înainte de a-i da premii ziaristului român, cred cã ar trebui sã-i asi gurãm o minimã protectie profesionalã.
- Cum ai apreciat "Întîlnirea cu presa" de la PRO Tv si cum ti se pare, ca eficien tã, "Lovitura de presã" de la "Radio România"?
- N-am comentat niciodatã public pres tatia colegilor de breaslã si nu vreau sã o fac nici acum. Nu cred cã judecãtile me le de valoare în aceastã privintã sînt relevante.
- Foarte ocupat fiind, unde iei masa zilnic? Nu ar fi bine venit un restaurant-cafenea a presei?
- Stomacul meu e un subiect sensibil. Din lipsã de timp, mãnînc prost si pe a pu cate. Singura mea masã normalã se-ntîm plã seara tîrziu, cînd ajung acasã. În rest, cred cã mîncatul e o pierdere de vre me si-l accept doar ca obligatie bio lo gi cã. Ca atare, nu cred cã as gusta din plã cerile unui restaurant-cafenea a presei.
- Ai cumva rãu de înãltime?
- Dimpotrivã. Iubesc înãltilmile si, în general, toate senzatiile tari.
- Ai/îti doresti o vilã?
- Nu-mi doresc o vilã. Visele mele materiale sînt simple. Visez sã-mbãtrînesc într-o cãsutã cochetã, vãruitã în alb, înconjurat de copii si nepoti, avînd grijã de nucii si ciresii din jurul casei. În peisaj ar mai intra, cu sigurantã, un cîine ciobãnesc. Cam atît.
- Dupã eclipsã (mai) crezi în Apo calipsã?
- N-am crezut niciodatã în Apocalipsã si nu cred nici acum, dupã eclipsã. Am savurat eclipsa cu emotii strict estetice. Lumea aceasta se va sfîrsi din pricini naturale si nu printr-un cataclism.
- Cînd doarme gazetarul, ce face poe tul?
- În calitate de pescar pasionat, poetul preferã locurile uitate de Dumnezeu pe pãmînt, rîurile de munte unde numai rãtãciti se mai aud pasi, sihãstriile Deltei si imensitatea nestatornicã a lacurilor. Acolo se-ncarcã bateriile mele, sîmbãtã de sîmbãtã. Acolo mã-ncearcã, de cele mai multe ori, demonul poeziei.